Ca nimeni altul, cozonacul se comporta ca o fiinta vie. Are nevoie de multa caldura, de dragoste si cuvinte frumoase in timpul plamadirii. Altminteri, devine trist ca autorii lui si nu mai creste ca in povesti. Este un adevar confirmat, iar gospodinele stiu din batrani acest secret. Asa ca, in ziua dospirii, ele se ingrijesc ca odaia sa fie calda, soba sa toarca domol, iar cei ai casei sa fie buni si iubitori. Ii mai trebuie, de asemenea, o casa cu gradini si grajduri, un brad falnic, greu de podoabe si globulete si niste colindatori rumeni in obraji.