De fel sunt vegetariana sau prefer sa fiu asa, pentru ca ma simt mult mai bine, mai colorata, mai verde, mai libera de constrangeri si prejudecati, de toxine si intoxicatii, de farame de energie rea … Insa gatesc cu o placere imensa orice fel de mancare, cu oricat de multa carne ar avea. Iar acum, in plin sezon de vanatoare si vanat, de must si friptura, de vin tanar sau vechi de un an, de branza taiata pe funduri de lemn, alaturi de pastrama, de muraturi, ei bine despre ce altceva as putea sa scriu?

Sa fie intamplare ca ratacesc retete si carti de bucate atunci cand pun la supt sangele carnii in straie de vin? Sau cand torn maruntaie in ligheanul cu spuma dulce, de must timpuriu? Ei bine, nu. Nicicand nu pot asterne pe hartie cate pahare cu undelemn, cate lamai smotocite am scurs pe pastrama, cat usturoi am curatat cu dansul din buric al… degetelui, cat piper, cat ardei iute, cat sos de magiun am prelins peste carnea uitata o noapte la marinat. In schimb cand vin octombrie, noiembrie, luni din asfintitul toamnei si cand pun la copt terinele aspre vanatoresti simt cum imi pulseaza in vine desteptarea, revelatia ca a sosit ceasul carnivor, devorator, de toamna pura.

Ador sa pregatesc vanatoarea… de simturi si tact, de la miros, la vaz, la gust, la atins pastrama de cerb pentru a vedea cat s-a imbibat in ea suferinta seaca a cabernetului. Ador sa perpelesc in tigaie fuduliile tantose de mistret si sa murmur nerabdatoare dupa orele prelungi de fezandare a fazanului. Sa toc marunt pentru capac de gulas, muschiul de urs si sa bat fara mila fileul de caprioara. Sa aduc pe masa spre infruptare gurmanda astfel de feluri, cu garnituri din ghebi si ciuperci, din muraturi dospite in saramura, din cartofi manastiresti cu tarhon, pesmet si cu branza, sa picur vinuri seci, sa privesc cu voluptatea unui demiurg cum adora lumea sa vaneze… de la simturi la tact, de la miros la vaz, la gust, la atins miezul gurmand al asfintitului de toamna.